Acum accept ca prefer femeile si asta imi aduce liniste sufleteasca

16 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>De ce sunt lesbiana

Varsta: 26-34 ani Moment marcant: Necunoscut

Sunt o fire foarte timida si foarte rationala, ceea ce din pacate nu este deloc un avantaj. Intotdeauna am fost constienta ca sunt atrasa de femei mult mai mult decat ar fi normal si ca barbatii nu au nici pe departe acelasi efect asupra mea, dar nu am dat foarte multa atentie acestui lucru sau nu am vrut sa dau atentie.

Am iesit cu barbati, dar nu am reusit sa stau prea mult intr-o relatie, aveam senzatia ca ma sufoc si ca ma fortez sa accept anumite lucruri. Faceam ce faceam si gaseam un motiv sa rup relatia. La 21 de ani am intalnit un baiat deosebit, am crezut ca am dat de cap dilemei mele si ca pur si simplu pana atunci nu intalnisem persoana potrivita.

Insa nu a trecut mult pana sa realizez ca-l apreciam foarte mult ca prieten, in niciun caz ca iubit, pana si sa-l sarut mi se parea un chin. Nu aveam ce sa-i reprosez si cu toate astea nu-l doream langa mine. In cele din urma am decis sa rup relatia. Privind la cei din jurul meu si vorbind cu prietenele mele imi dadeam seama ca nu gandesc la fel, sub nicio forma nu ma puteam vedea maritata si cu un copil agatat de mine.

Atunci am hotarat sa las timpul sa hotarasca si m-am gandit ca am sa gasesc un raspuns sau ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Nu mi se parea corect sa mai sufere si altcineva pentru ca eu nu stiu ce vreau. Poate este doar o faza. Imi spuneam ca am doar 21 de ani, in timp am sa ma mai schimb si in final am sa simt ca toti din jurul meu.

M-am resemnat, am pus serviciul pe primul loc si mi-am concentrat toata atentia pe munca. Am facut asta ani la rand, pana intr-o zi cand m-am uitat in oglinda si nu m-am mai recunoscut.

Acum am 28 de ani, de la varsta de 21 de ani nu am mai fost cu nimeni si sunt mai sigura ca niciodata ca nu vreau un barbat in viata mea. Eu sunt o persoana foarte matura, nu am avut o viata usoara si m-am maturizat fortat, dar din punct de vedere sentimental… abia acum invat sa accept ca asta sunt si ca prefer femeile si lucrul acesta imi aduce putina liniste, dupa multi ani de zbucium si confuzie.

Am avut ocazia sa fiu cu o femeie, dar la momentul respectiv a fost prea mult si nu am facut fata. Acum imi vine foarte greu sa am o relatie, nici nu cred ca as sti de unde sa incep. Mi se pare si un pic penibil, la varsta asta lumea nu mai are probleme sa abordeze o relatie, in timp ce eu inca mai bajbai pe la varsta de 21 de ani.

Si de parca nu ar fi de ajuns, totul este si mai greu datorita felului meu de-a fi, pentru ca nu ma vad agatand pe cineva in club sau sarind cu cineva in pat asa pur si simplu, chiar daca fizic m-ar atrage foarte mult.

Din pacate, viata m-a fortat sa gandesc matur si rational de la o varsta atat de frageda, incat imi este foarte greu sa ma las “dusa de val” sau sa incerc “marea cu degetul”, cum spui tu. Cred ca am foarte multa nevoie sa am incredere in persoana de langa mine, si asta nu este chiar cel mai usor lucru.

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 16 comentarii }

1 Hany la 9:27 am

Buna! Ma regasesc in unele pasaje din povestea ta. E greu sa gasesti pe cineva in care sa ai incredere, cineva care sa te completeze,dar, e cineva, undeva potrivit pt fiecare:) Pasul cel mai important l-ai facut, te accepti pe tine.

2 Monica la 10:04 am

Multumesc mult! Sper sa ai dreptate :)

3 alice la 11:35 am

Bun venit printre noi!Nu stiu exact ce sa-ti spun dar aici noi toate te intelegem pentru ca majoritatea am trecut prin ceea ce ai trecut tu.
Daca te consoleaza,iti spun ca eu am 42 de ani si inca mai am probleme in a intra intr-o relatie,nu stiu sa flirtez,rad putin si nu sunt genul care da ochii peste cap ca sa cucereasca pe cineva.

Daca tu vrei sa intri intr-o relatie,fara sa-ti fie teama,fara sa te gandesti imediat la consecinte,sau cum o sa fie,sau daca o sa mearga,priveste cu mai multa atentie in jurul tau si lasa-te privita.nu trebuie sa te lasi dusa de val(uneori nici asta nu e bine)trebuie doar sa fii linistita,rabdatoare dar mai ales sa lasi toate dubiile la o parte si sa fii convinsa ca asta vrei.

Cineva o sa apara.Poate n-o sa-ti iasa din prima,poate o sa ai parte din nou de o relatie care te solicita prea mult sau una care iti ofera prea putin dar tu incearca doar asa vei gasi. Poate nici varianta cu saritul in pat nu e de neglijat lasa-ti un pic sufletul si trupul sa zburde in limitele tale(poti trai satisfactii de tot felul si uneori chiar merita pentru ca s-ar putea sa nu mai ai parte de ele de-a lungul vietii).
Eu iti dorec din toata inima sa intalnesti pe cineva care sa te ajute sa gusti viata!

4 Monica la 10:54 am

Multumesc Alice! Eu, de felul meu, sunt foarte sociabila, mai ales daca imi plac oamenii din jurul meu. Problema apare atunci cand simt ca cineva este interesat de mine, pur si simplu nu stiu ce sa fac cu mine. Cred ca mi se face teama ca nu am sa stiu ce sa fac mai departe, ca am sa dezamagesc sau ca am sa fiu eu dezamagita, ca o sa mi se ceara prea mult dintr-o data. N-am idee exact. Nu prea are sens ce spun, nu!? :(

5 alice la 7:21 pm

Monica,te gandesti prea mult(asa cum ma asteptam)la ce o sa se intample.In general asa se intampla cu persoanele nevoite sa se ascunda.Trebuie sa fii mai degajata.Relaxaza-te putin!Dezamagirea face parte din viata, cu siguranta ai trait-o deja sub alte aspecte dar vei trece peste asta daca se va intampla; pe de alta parte ai putea avea norocul sa nu se intample:e totul mereu o loterie.Daca ti-e teama de suferinta(ne e teama tuturor)nu vei putea lega nimic niciodata.Doare,doare al nabii cand o dai in bara dar si cand esti singura doare.Nu poti sa stii niciodata cum o sa reactionezi si in general cand se infiripa o relatie totul vine de la sine in bine sau in rau iar tu trebuie sa risti.Deci curaj!
Ce spui are sens pentru ca eu cred,ca in primul rand ti-e teama de tine insati.Nu pot decat sa-ti spun inca o data sa incerci sa te deschzi un pic.Faptul ca te-ai maturizat devreme te indeamna la o prudenta excesiva.Esti mare acum si stii sa cantaresti oamenii,situatiile ,esti inteligenta si cred ca poti evita situatii neplacute.
Ai incredre in tine!
Astept vesti bune!

6 Eisley la 3:34 pm

parca ai povestit viata mea..doar ca eu am 26 de ani. Din pacate nu pot sa te incurajez cu vorbe de genul ” totul va fi bine”, ar insemna sa ma incurajez pe mine si chiar nu mai simt ca ar avea vreun sens. Mi-am dat seama ca lucrurile nu se intampla pur si simplu, ci trebuie sa actionezi daca vrei ceva..asteptatul nu ajuta la nimic, din contra, te “ajuta” sa te complaci tot mai mult in situatia prezenta iar in faza in care oricum ai o problema de relationare cu ceilalti (nu ma refer la tine neaparat ci in general) devine tot mai dificil sa incepi ceva nou. Anyway daca se schimba ceva pt tine..mai scrie aici:) poate imi da niste sperante..desi speratul e tot o asteptare..ceva mai optimista, dar asteptare. Si intradevar sa fii prea rational nu ajuta, dar cand ai fost invatata sa gandesti tot ce faci e mai greu sa te lasi dusa de val.

7 Serpoaika la 12:41 am

Nu iti pierde speranta se poate intampla in orice clipa si poate chiar de unde nu te astepti…

8 Monica la 11:23 am

Da, ai dreptate, daca vrei ceva trebuie sa actionezi, dar ce te faci daca asta nu iti sta in caracter. Cum te schimbi!? Cum poti fi sigura ca faci bine ce faci!? In general, de cate ori am incercat sa aplic metoda asta, nu a iesit prea bine, poate pentru ca nu-mi sta in fire sa fiu asa, nu stiu. M-am complacut destul de mult in situatia asta si acum nu mai vad nicio iesire. Nu stiu ce sa spun, ma bucur mult ca exista acest site si mai vad si povesti fericite. Imi pare rau ca nu a existat acum cativa ani, poate lucrurile ar fi stat altfel.

Oricum, iti multumesc mult pentru mesaj si daca vrei sau simti nevoia sa vorbesti cu cineva, ma gasesti pe facebook (noul club de membrii). Nu esti singura :) Te pup!

9 alice la 8:58 pm

nu inteleg care dintre monici esti tu acolo!

10 Monica la 2:56 pm

Cea care are si monik in id, am niste flori albastre la display.

11 Eisley la 1:41 pm

doar acum am observat ca mi-ai raspuns la comentariu :) cum poti fi sigura ca faci bine ce faci? hm..nu poti. Cam asta e problema, ca iti dai seama pe parcurs sau..dupa.. dar tot e mai bine decat sa astepti (cine vorbeste, specialista in gasitul de scuze). Iar schimbatul de atitudine fata de viata la faza asta se poate dar treptat:) eu cam asta fac de cateva luni..si incep sa cred ca se poate.

Nah, sper sa de data asta mi-a iesit un mesaj ceva mai optimist :) chiar m-am simtit prost ca am fost asa pesimista in comentariul ala, ma gandeam ca ce sens a avut sa spun ceva care oricum nu ajuta pe nimeni. Cred ca totusi ideea e sa nu te astepti ca “totul sa fie bine” pt ca se poate sa nu fie; ci sa accepti orice posibilitate si daca iese urat sa-ti spui ca “asta e, se rezolva” sau “nu a fost sa fie, maybe next time” dar macar stii ca ai facut ceva:) vorba aia, mai bine sa regreti ce ai facut decat ce nu ai facut. Take care. PS: poate incerc si eu facebook:P

12 Monica la 3:38 pm

Da, si eu lucrez la schimbarea atitudinii. Trebuie sa se poata sau cel putin trebuie sa incercam.
PS: Da, poate incerci si tu facebook :P

13 geo la 5:16 pm

Am citit si mi-a placut si imi place cum abordezi tu … viata. Un picut indecisa.
Si eu cred ca nu ai primit ce trebuia pana acum de la viata asta … tumultoasa. Adica ceva sa te faca sa iti doresti asa de tare , ceva fara de masura. Nu stiu cum este mai bine sa te indragostesti de el sau de ea. Si acel cineva sa fie indragostit la fel de tine, totul sa dea intr-o iubire ..nebuna(in sensul bun), sa nu te saturi toata viatza de acea persoana. E prea mult… sa nu gandesti asa … fericirea si nevoia de fericire…. si ar fi mai mult de spus mult mai mult, pentru ca dragostea adevarata e mare si multa …
Succes in ceea ce faci in viaza.

14 deorra la 6:58 am

Intr-adevar ma regasesc in ce spui

15 geo la 10:55 am

Daca vrei sa mai vorbim pe aceasta tema… si nu deranjeaza nimanui, ma aplec in fata sufletului tau. Viata este complicata , tare complicata si noi trebuie sa stim pe ce drum apucam din instinctele ce ni le dicteaza sufletul. Eu am 43 de ani si am avut experiente care m-au calit sau mai bine zis intarit , insa sufletul, bata-l vina, a ramas acelasi. Am un gand, o fraza ce ma ghideaza in viata. Ce este drept nu de mult am pus-o pe hartie si am pastrat-o, pana acum doar pentru mine si anume ca:
- Dumnezeu ne-a daruit sufletul pe care noi il modelam sau il hranim cum vrem, cu ce vrem de-a lungul trecerii prin aceasta viata. Si ne-am mai dat intelepciunea ce ne coboara la firul ierbii(asa imi place mie sa spun) si apoi cand te ridici sus iti vezi cliseul vietii si iti dai seama daca sufletul ce il ai l-ai castigat sau l-ai pierdut. Asa ca …….. in viata zambeste si razi, daruieste chiar daca simti ca pierzi insa nu uita de tine! Nu am mai scris niciunde vreodata ceva, este prima data cand fac acest lucru…… pentru ca voi femeile sunteti unice in felul vostru. Imi cer scuze daca supar pe cineva cu aceste comentarii. Succes!…. in tot ceea ce faci.

16 Monica la 11:30 am

Buna Geo!
Imi cer scuze ca iti raspund asa tarziu. Cu siguranta nu superi pe nimeni prin comentariile tale. Este foarte frumos ce ai scris (fraza ta calauzitoare) si foarte adevarat de altfel. Iti multumesc ca ne-ai imparatasit-o si noua. Ce pot sa spun, eu am cam uitat de mine o perioada mare de timp, dar usor, usor am sa-mi revin. Este adevarat ca nu pot recupera timpul pierdut, dar pot incerca sa traiesc de acum incolo. O persoana foarte speciala m-a ajutat sa vad viata in alta lumina, sa inteleg si sa accept ceea ce simt si sunt mult mai bine. Acum ma redescopar si invat sa traiesc din nou si pentru asta voi ramane intotdeauna recunoscatoare atat ei, cat si Alexandrei care a facut acest site si tuturor persoanelor minunate care au scris aici.
Iti mltumesc pentru gandurile frumoase!