Accept ca sunt lesbiana dar intensitatea sentimentelor mele ma sperie

5 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Probleme in relatia mea lesbiana

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Salut. Am 23 ani si sunt o lesbiana convinsa. In privinta identitatii mele nu am probleme. Aici mi-a mers pe deplin, traiesc impacata cu mine insami si ii sustin pe cei din jur sa faca la fel.

Singura mea problema e ca nu am experienta. Am avut doua mari iubiri pana anul trecut, ambele esuate totalmente, care m-au invatat multe lucruri, dar nu destule, dupa cate vad. Zic asta fiindca de aproximativ 5 luni ma vad cu o fata si relatia noastra a avut foarte multe hopuri, majoritatea simt ca din cauza mea.

Slava domnului, ne vorbim periodic deschis si pe temele mai neplacute iar astfel localizam problema si o indepartam pe cat posibil. Dar ma tem sa nu oboseasca cumva, intr-o zi sa nu-i piara rabdarea.

Ea iubeste persoanele mature si presupun ca se asteapta ca la varsta mea sa fiu mai chibzuita. Ma stradui din rasputeri dar stiu ca mai sunt lucruri care probabil pe ea o deranjeaza, dar se teme sa mi le spuna… Ea e mai mica ca mine cu 3 ani, si este la fel de neexperimentata. Dar caracterul sau e asa calculat si matur ca eu ma simt un copil pe langa ea. Sunt foarte emotiva si adesea ii percep tacerea sau oboseala de pe chip ca pe o ruptura. Asta poate din cauza ca ma tem foarte tare sa nu o pierd.

Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa nu ne mai vorbim. De fapt, am incercat o data si am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare. M-a absorbit in intregime. Personalitatea sa, viata sa, toata EA imi este scumpa. Mai inainte erau momente cand stateam la dubii “oare am devenit pur si simplu dependenta de compania cuiva care ma intelege?”, dar gandul acesta a disparut definitiv cand intr-o zi am vazut-o si am simtit ca sunt cu adevarat fericita.

Toate greutatile de pe suflet, toate gandurile chinuitoare, pur si simplu se evaporau cand o vedeam. Iar cuprinzand-o realizam ca nu exista nici o problema pe lumea asta fara solutie, ca totul poate fi rezolvat, destul ca alaturi sa bata acea inimioara.

Ma intrebam, e dragoste sau nu. Nu a fost un moment cert in care sa simt ca m-am indragostit. Nu stiu cum s-a intamplat si cand, dar stiu ca ce simt acuma e de mult trecut de prietenie. Ca e destul sa o ating si ma inmoi toata. Si sa stau langa ea doar privind-o… o da, e placut, dar repede devine chinuitor.

Ma atrage ca un magnet. Vai de mine cand suntem in public si nu-mi pot permite nici sa o tin de mana. Ea e destul de atenta in ce priveste publicul, in regiunile in care are multi cunoscuti face tot posibilul ca sa nu inteleaga cineva ca e lesbiana. Eu in schimb sunt nitel mai aiurita, pot sa ma sarut cu ea chiar langa blocul in care locuiesc si nu-mi pasa de ma vad vecinii.

Cred insa ca amandoua avem dreptate, fiecare in felul sau, aici tine deja de preferintele fiecarei persoane, cat de discreta sa fie. Sa va zic si care e problema care ma alarmeaza cel mai mult. Eu i-am dat ei de inteles, destul de clar, ca nu doresc (cel putin nu in timpul apropiat) sa-i fac cunostinta cu prietenii mei. Nu pentru ca suntem un cuplu gay, ci fiindca asa e firea mea.

Intotdeauna am tins sa pun un hotar ferm intre dragoste, colegi/prieteni si familie. Ma simt penibil, uneori chiar intru panica, cand cineva trece hotarul. Nu stiu de ce. Incerc sa caut raspuns, dar poate imi da cineva vreo idee, care ar fi motivul. Ca o parere din exterior poate fi uneori de mare ajutor.

Eu cred ca pe ea o deranjeaza mult, desi nu arata asta. Ea e sociabila si deschisa sa discute cu oricine. Este altfel si nu cred ca imi intelege frica. Dar asa-i firea mea si nu pot sa ma schimb chiar atat de usor, desi chiar ma stradui.

Pe de alta parte, evit activ sa ma intalnesc cu cunoscutii sai, indeosebi cu cea mai buna prietena a sa, pentru care a avut o pasiune foarte mare pana nu demult. Dar aici e mai simplu de explicat… Pur si simplu nu as vrea sa stam alaturi, ca sa ne poata compara.

Ca am vazut foto cu ea si, mamma mia, e o femeie superba. Eu sunt ca un copilas pe langa ea. Asta a fost mereu o problema pentru mine, sa stiu ca urmez dupa o femeie atat de frumoasa. M-am gandit mult la asta, am incercat sa judec cat mai obiectiv totul. Dar simt ca gandurile mi-au format un cerc si nu e chiar bine.

Trebuie un impuls, ca sa-mi schimb atitudinea asta. Prietena mea simte ca eu am probleme de genul acesta cu fosta ei pasiune si stiu ca nu-i place faptul. Am incercat sa vorbesc cu ea deschis, dar nu fac decat s-o ofensez prin neincrederea mea in faptul ca a trecut de acea pasiune. Ce ma sfatuiti? Voi fi recunoscatoare pentru orice idee!

Povestea anterioara:

Urmatoarea poveste:

{ 5 comentarii }

1 mihaela la 8:49 pm

Faptul ca nu iti imparti viata cu ea, in toate cele, va putea fi o problema. Oricine s-ar necaji, la un moment dat, cel putin eu asa cred. Ar putea interpreta ca nu ai incredere in ea sau ca nu te mandresti cu ea sau ca o tii ascunsa din cine stie ce alte motive. Cat despre discretie, daca asta isi doreste si tu o iubesti, ai grija, nu o pune in situatii dificile. Pana la urma, tu insati spui ca, desi e mai mica de varsta, e mai matura si mai asezata decat tine:). Poate stie ea de cine se fereste… Un sfat: nu te compara cu nimeni, nu te concentra atat de mult asupra trecutului, fie ca e vorba despre al tau sau despre al ei. Faptul ca tu crezi ca fosta ei e o frumusete nu inseamna ca, pentru ea, acum FRUMUSETEA nu esti tu :) . In plus, daca au ramas prietene, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa iti petreci timp in preajma ei. Mai bine sa se intample asta cand esti pregatita. Bafta multa!

2 Natalia la 9:53 am

Mihaela, merci mult pentru sfaturi. Chiar sunt utile, fiindca ma ajuta sa vad situatia “mai din exteriorul meu”. In ce priveste izolarea ei de ceilalti oameni din viata mea, chiar ma tem sa o ranesc, mai ales ca e foarte probabil ca ea sa ia totul la personal, in timp ce nu e nici pe departe asa. Voi face tot posibilul sa-mi scot blocajul acesta. Inca o data multumesc!

3 Xy la 4:04 pm

eu si iubita mea am avut problema asta.eram la fel de innebunita de ideea ca fosta ei era draguta.tot timpul ma comparam cu fosta.pana cand am avut o discutie cu ea si mi-a spus ca trecutul e trecut,nu ne compara in nici un fel,suntem doua persoane diferite.
si ea era nesigura in privinta fostei mele.ca inca o mai consider frumoasa sau alte celea.dar pt mine iubita mea e cea mai frumoasa din lume.
traieste prezentul.bafta!

4 Natalia la 7:43 pm

Merci mult pentru sfat :) Incerc. Mi-am mai scuturat in ultimul timp mintile de obsesii si parca m-am linistit un pic. :P

5 Cathy la 5:57 pm

Nu trebuie sa te feresti de prietena ei sau anturajul ei. Atata timp cat ea doreste sa iti faca cunostinta cu cineva, accepta. :) Nu pierzi nimic, chiar te alegi cu ceva, si anume ca o faci fericita stiind ca te intelegi si cu prietena ei sau cu oricine altcineva. ^^ Ai grija sa nu te indragostesti de fosta ei, nu ai garantia asta. :) ))